Ants Pants - less serious, more jovial! and things I want to remember!

Sambata eram la nu-mai-stiu-cata urcare cu telescaunul din Predeal. Urcam singura de data aceasta...ne-am despartit fiindca nu avea tigari. M-am delectat cu poze pe partie, la partie, cu oameni, cu umbre...si m-am hotarat sa mai fac o urcare, fiindca sus privelistea e mai clara si mintea e mai limpede.

Urcam...langa mine doi tipi, skiori si ei, cu echipament destul de rasarit cat sa atraga privirile celorlati, priviri care sa se lase cucerite...Urcam...pilonii treceau, rand pe rand. Cel de langa mine da un telefon. "Ce faci draga? te-ai trezit?...si (continuand pe acelasi ton flegmatic)..ai dormit bine?...da, eu sunt pe partie...vezi daca nu ai vrut sa vii cu mine...eh lasa ca te odihneai..da..am adormit imediat ce am ajuns...tu? ai ajuns bine aseara?...da...sa stii ca e superb aici...pacat ca nu ai vrut sa vii...cine se aude?..ahh..e verisoara ta?...vara ta? da! pai sa ii fac cunostiinta cu un prieten de-al meu..." in timp ce amandoi ascultau convorbirea cu Draga. Au continuat...si eu am continuat gandurile mele...incercam sa deduc ceea ce raspundea Draga, sa aflu cat mai multe despre povestea lor.

Urcam...copacii incarcati treceau pe langa mine, pana s-au terminat. "Am ajuns sus! trebuie sa inchid, ai grija de tine". Observ ca rareori plec urechea la ceea ce discuta strainii din jurul meu - doar atunci cand mi se pare ceva familiar. Semi-conversatia mi-a adus aminte de un prieten...are acelasi ton flegmatic...cand vrea.