Ants Pants - less serious, more jovial! and things I want to remember!

A inceput de ieri sa cada cate-un fulg...si a venit zapada, peste tot in tara! Pe 1 eram in Campina, afara ningea de la inceputul anului. Zapada noua se depusese peste zapada veche de anul trecut. Acum era mult mai multa si mai pufoasa. Ne pregateam sa mergem in Predeal - o idee nu prea indicata in prima zi a anului - dar in final a fost frumos, ne-am distrat destul in masina :) Inainte sa plecam, am facut un om de zapada! nu eu in totalitate, dar am ajutat un pic. A fost placut sa ma joc in zapada, sa fiu iar copilul care se bucura atunci cand trei "bulgari" se transforma.

"Nu mai suntem la varsta aceea..." mi-a spus cineva astazi cand intrebam daca s-a bucurat de zapada care a cazut in Bucuresti zilele acestea, daca a facut un om de zapada. Daca acum nu, atunci cand? Varsta aceea...nu trebuie sa treaca niciodata...trebuie sa se regaseasca in noi mereu!

Ieri traversam parcul sa merg la servici - ningea cu fulgi mari, in parc nu erau delimitate cararile...doar pasii oamenilor care s-au imprimat in omat si au trasat in patura alba randuri. Am traversat podul, in fata, departe se vedea un grup care mergea catinel. I-am ajuns exact la scari. Erau doua familii: o familie tanara cu un copilas de 2 anisori, si o familie de batranei; fiecare din ei incercand sa urce scarile pline. Tinut de ambele manute copilasul aluneca intr-un raset armonios pe scari. Mama lui il incuraja sa fie serios si sa nu se mai joace...cum sa nu se joace? cum sa fie serios? "Haide, lasa-l ca nu stie ce e iarna..." ii spune tatal. Eu cred ca asa mic cum era incepea sa isi dea seama ce e iarna, si se bucura de ea...fiindca putea!

...'varsta aceea' exista in noi, trebuie doar sa o redescoperim!